Nimic nu este cu neputință celor ce cred cu
tărie
Suntem Daniela şi Lucian
Bilauschi, părinţii lui Andrei – Bogdan, un înger în vârstă de 4 ani, care, din
păcate, a suferit în această scurtă perioadă din viaţa lui mai mult decât
majoritatea dintre noi într-o viaţă întreagă. Numai Bunul Dumnezeu ne-a până
acum: Hristos, Maica Domnului și toți sfinții care sunt grabnic ajutători și
mijlocitori ai rugăciunilor noastre.
Andrei a apărut în viaţa
noastră în 8 octombrie 2008 şi, până la vârsta de 3 ani era să-l pierdem de 8
ori: a avut două intervenţii chirurgicale dificile (la 6 zile şi la 4
luni), a făcut septicemie de opt ori şi de zeci de ori a făcut acidoză
severă - dar Dumnezeu ne-a ajutat să trecem peste aceste momente dificile (l-am
botezat la 8 zile în terapie intensivă).
"Ori aţi fost voi prea ghinionişti să aveţi
un copil cu probleme, ori e el pre norocos că a scăpat de atâtea ori de la
moarte..." - ne-a spus cineva....
Încă de la naştere au apărut complicaţii, la
câteva ore suferind o criză de apnee cu cianoză. În următoarele zile, starea
lui s-a agravat vizibil, puiul nostru începând să aibă febră, vărsături şi o
stare generală proastă, situaţie ce impunea efectuarea mai multor investigaţii
la un spital din Bucureşti. Pe salvare intrase în coma şi voma materii fecale.
Am ajuns cu el la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii ”Grigore
Alexandrescu”, prin transfer de la Maternitatea din Râmnicul Sărat, în 14
octombrie 2008 - zi cu o mare însemnătate pentru toţi creştinii ortodocşi...
După mai multe
investigaţii, un lucru era sigur: Andrei avea septicemie şi abdomen meteorizat
care necesita intervenţie chirurgicală în cel mai scurt timp posibil.Nu ne-au
dat şanse ca o să supravieţuiască, dar a trecut peste o operaţie de peritonită
care a durat 2 ore şi 15 minute, operaţie care este extrem de dificilă şi
complicată şi la oamenii maturi, cu atât mai mult la un nou-născut de numai 6
zile. Au fost şanse de 5% să supravieţuiască, dar bunul Dumnezeu şi Sfânta
Cuvioasă Parascheva au avut grijă de el şi a trecut cu bine peste acest moment
foarte greu!
Am fost externați;
stăteam două-trei săptămâni acasă, apoi făcea otite, laringite, enterocolite și
diferite alte afecțiuni însoțite de stările febrile, și iar plecam la capitală
(eram deja ,,de-ai casei”)... La 4 luni a fost operat și la ureche de
otomastoidită, urmând apoi vreo cinci timpanotomii...
În decursul acestor
internări multiple medicii i-au făcut numeroase analize, fără însă a putea să
tragă o concluzie clară. În cele din urmă, ne-au sugerat să începem să
contactăm clinici din străinătate, deoarece Andrei ajunsese iar în terapie
intensivă, cu o zi înainte de Înălțarea Domnului.
Am contactat clinici din
toată lumea cerându-le să ne primească cu Andrei să-i facem analize complete şi
să ni se pună un diagnostic. Ne-a răspuns o clinică din Elveția, când cei din
România... Până pe 3 august (în apropierea sărbătorii Schimbarea la Față a
Domnului când iar am ajuns la spital, de data asta a trebuit să plecăm cu
Salvarea (o Salvare fără medic, pentru că medicul de pe Salvare a spus că, dacă
va pleca împreună cu noi la București, o să rămână întreg județul fără medic pe
Salvare!).
L-au stabilizat la
Bucureşti, dar după 12 zile a făcut iar acidoză severă, astfel că am ajuns din
nou în terapie intensiva într-o stare atât de gravă, încât iar nu ne dădeau şanse
Era în comă ... Când i-am vorbit la ureche, a deschis ochii şi și-a întors
capul spre mine. Zâmbeau şi asistentele şi doctoriţele când au văzut că Andrei
m-a recunoscut! A căzut iar în comă şi peste 30 de minute şi-a revenit, fiind
numai cu ochii după mine şi strigând ,,ba-ba”... În acel moment, tot
personalul medical a început să râdă … şi a spus: "A scăpat și de data
asta!".
În spital am cunoscut și
cazuri care n-au supraviețuit...
Se pare că pentru noi Dumnezeu a rezervat
ceva... De când s-a născut Andrei, am avut parte de nenumărate minuni - și,
după cum ați observat, momentele când viața lui Andrei atârna de un firicel de
ață au avut loc în preajma unor mari sărbători creștine, și în fiecare zi le mulțumim
lui Dumnezeu și Maicii Domnului că ne-au ascultat rugăciunile, dar și tuturor
sfinților și sfintelor din calendar că au mijlocit aceste rugăciuni. Însă ceea
ce ni s-a întâmplat la sfârșitul lunii mai 2011 a fost cu adevărat o minune...
Deși a facut de opt ori septicemie,
zeci de acidoze, deși pana atunci ne spusesera de opt ori ca nu o să traiască
pană dimineața și de fiecare dată bunul Dumnezeu ne-a ascultat rugăciunile și
iși revenea, in 29 mai 2011 mi-a fost foarte frică pentru că începusem și eu să
cred că o să-l pierdem. În duminica aceea, dupa ce l-au denudat în chirurgie
l-au luat în ATI(Anestezie – Terapie
Intensivă). Pe la ora 12.30, m-au chemat sa-mi spună: "Conform analizelor,
e mort!"
A fost groaznic... Bântuiam prin
curtea spitalului, singură, și mă rugam să fie salvat. Seara a sosit și soțul
împreună cu mama mea – dar ce folos, că eu nu puteam să-l strâng în brațe pe
Andrei... Deși abia a împlinit 4 ani, am stat internați doar noi doi mai bine
de doi ani, dacă număr efectiv zilele de internare. Luni seara am ajuns la
Mănăstirea Bâldana și când eram în fața ei, ne-au sunat din A:T:I., să mă duc
de urgență, pentru că Andrei făcuse blocaj hepatorenal și hemoragie digestivă.
Cei din A.T.I. te sună să mergi să-i mai prinzi ultimele momente(deși ne mai
spuseseră că nu o să trăiască, niciodată până atunci nu ne mai sunaseră, a fost
prima dată - și mă rog să fi fost și singura dată când am primit un astfel de
telefon!). Le-am spus că nu pot ajunge în acel moment pentru că nu sunt în
curtea spitalului, ci la o mănăstire și o să mă duc în cel mai scurt timp
posibil.
Deși sunaseră, am vrut neapărat să
stau de vorbă cu părintele Stareț Vicențiu și am aflat că acea mănăstire a fost
sfințită chiar în data în care s-a născut Andrei: 8 octombrie. Atunci mi-am
spus că probabil trebuia să ajung acolo. Părintele ne-a spus că Andrei o să fie
bine, să am mare încredere în Dumnezeu și să mă rog din suflet la icoana Maicii
Domnului din mănăstire. Un alt preot, Părintele Lucian, care se roagă pentru
cei bolnavi, ne-a spus: ,,Joi, de Înălțare, cum S-a Înălțat Domnul nostru Iisus
la Ceruri, așa se va ridica și Andrei din boală”.
Am ajuns la spital, m-au lăsat să
intru la el și Andrei și-a revenit din comă. I-am spus să fie puternic: mami și
tati au fost la mănăstire și părinții de acolo se roagă pentru el. L-am
închinat cu iconițele pe care i le dusesem... Nici nu mai știu ce i-am spus,
dar când am plecat, doctorițele mi-au spus că rinichii lui au început să
funcționeze și că, dacă n-o să primim niciun telefon în noaptea aceea, o să fie
bine!
Ceea ce ni s-a întâmplat în acea
seară depășea logica omenească, puterea noastră de înțelegere, însă speram din
toată inima ca Bunul Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos și Maica Domnului să
ne asculte rugăciunile și să-l salveze pe puiul nostru scump și drag!
Cuvintele nu pot exprima ceea ce
am trăit atunci, ceea ce am simțit, exact în ziua de Înălțare ni l-au urcat pe
Andrei de pe A.T.I. pe Pediatrie.
După ce l-am externat, am fost
și cu Andrei la Mănăstirea Bâldana; de atunci, dacă îl întrebi ce se face când
va fi mare, spune ,,preot de țară”... Urmăm în continuare tratamentul și
dieta specifice bolii lui, dar cu ajutorul lui Dumnezeu n-am mai fost
internați; deși a fost răcit, i-am făcut tratamentul acasă.
Nimic nu e întâmplător și
Dumnezeu aranjează în așa fel lucrurile, ca tot ceea ce ni se întâmplă să fie
spre folosul nostru. Suntem atât de prinși în găsirea logicii acestei vieți,
încât nu mai vedem că în jurul nostru se întâmplă atâtea minuni. Eu am crezut
cu tărie în tot ce-am trăit în acea zi de 30 mai și nu mai încerc să găsesc
explicații logice, așa cum ne-a spus și doamna doctor: ,,Crede - și nu
cerceta!”...
După această minune, am primit
încredințarea că și Sfântul Nectarie a fost grabnic mijlocitor al rugăciunilor
noastre. Eram internați cu o otită destul de urâtă, îi curgea urechea de vreo
două săptămâni. Cineva ne-a sfătuit să mergem cu Andrei la Mșnșstirea Radu
Vodă, la moaștele Sfântului - și, imediat ce-am fost cu Andrei acolo, de a doua
zi nu i-a mai curs urechea! În noaptea aceea am reușit să citesc și cartea cu
viața sfântului, pe care am împrumutat-o de la biserica din curtea Spitalului
,,Grigore Alexandrescu”. Am terminat lectura ei undeva în jurul orei 3 noaptea;
iar dimineața, când doamna doctor a venit la vizităn ne-a spus că îl va
externa! Aveam emoții că poate nu apuc s-o citesc, dar Sfântul a făcut în așa fel ca să o pot citi și i-a vindecat
și urechea lui Andrei.
De multe ori mă gândesc
că nu suntem vrednici de milă, bunătatea și iubirea lui Dumnezeu și mă rog în
fiecare seară ca Bunul Dumnezeu să ne dea ajutor în lupta duhovnicească, tărie
în credință, nădejde și dragoste. Răbdarea și credința sunt cele două lucruri
pe care dacă le ai, poți fi convins că ,,nimic nu este cu putință celor
ce cred cu tărie că Făcătorul cerului și al pământului degrabă plinețte
rugăciunile lui”. Fără ajutorul lui Dumnezeu, nimic nu este cu putință!
Trecând prin tot ceea ce Dumnezeu a orânduit
să ni se întâmple ( sunt convinsă că El le-a dat pentru mântuirea noastră), au
fost nenumărate momentele de disperare și de neputință, de zbucium sufletesc,
de căutare a Lui – etape pe care trebuia să le parcurgem pentru a căpăta un
dram de credință, căci El poate face într-adevăr minuni dacă avem încredere
deplină.
Îți mulțumim, Doamne, pentru tot ajutorul pe
care ni l-ai dat până ni l-ai dat până acum! Slavă Ție, Preacuratei Maicii Tale
și tuturor Sfinților Tăi!
Multă sănătate tuturor!
Andrei
Daniela și Lucian Bilauschi
(Râmnicul Sărat)
Comentarii
Trimiteți un comentariu