Din Țarina Petricaniului în Țarina inimii

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, amin… Fiecare creștin ortodox a descoperit pe Dumnezeu fie din copilărie la o vârstă fragedă, fie mai târziu într-un anume fel. Eu voi expune cum am ajuns să cred în existența Lui și ce argumente pot să aduc pentru a dovedi că Dumnezeu este mereu alături de noi. Primul contact cu biserica a fost în familie. Mama era credincioasă și ne-a învățat puțin rugăciunea Tatăl nostru și am mers împreună la Sfânta Biserică. În adolescență îmi plăcea foarte mult să merg duminica la câte un film la cinematograf iar dacă era bun, mai intram să îl revăd și să-l analizez mai bine. Și întâmplarea a făcut că alături de cinematograf se afla o biserică mică și frumoasă, cu hramul Sfântul Nicolae… Așa încât mergeam duminica întâi la Sfânta Liturghie și după aceea mergeam la film, dacă era cazul. Am avut și o cădere venind din partea lecturilor mele, când citeam mult romane și povestiri SF, adică științifici-fantastice... Dar, tot cu ajutorul lui Dumnezeu...

                         A ceastă întâmplare a avut în anul 1994. Roaba lui Dumnezeu N. avea un fiu care de câțiva ani devenise dependent de alcool. Băiatul era încă tânăr când a început să servească cu amicii câte un pahar, inițial pentru bună dispoziție, apoi de plictiseală, pentru ca apoi să devină dependent.     C âte lacrimi nu a vărsat sărmana femeie, câte rugăciuni nu a înălțat pentru ca Dumnezeu să o ajute să-și întoarcă fiul pe calea cea dreaptă. Însă toate erau în zadar, tânărul aluneca și mai tare pe drumul greșit. A devenit ursuz și nesocial și nu-l mai interesau prea multe în viață. Se refugia doar în băutură.     Î ntr-o noapte, femeia a avut un vis. I s-a arătat o Sfântă care i-a spus : -          Nu fi tristă și îndurerată, vino la mine la mănăstire și eu te voi ajuta. -   ...